Sabina

ROZ ;;)

2009-04-12T18:42:00.002+03:00

Spring

2009-04-12T14:29:00.005+03:00

2009-03-29T16:53:00.001+03:00

Un post de radio online perfect pentru prieteni

2009-03-29T15:48:00.004+03:00

Whocoolich Radio este acel post de radio de care toti avem nevoie.De la copiii care au adevarate ocazii sa asculte simpaticile povestioare de seara pana la oamenii trecuti de prima tinerete care,cu siguranta savureaza programele speciale de muzica veche sau specifica anumitor culturi. De fiecare data cand am acces la internet nu mai exista altceva in playlistul meu decat link-ul radioului. Sunt foarte entuziasmata fata de acest proiect la care incerc sa dau tot ce e mai bun din mine. Desi exista de putin timp cucereste putin cate putin tot mai multi ascultatori,tocmai prin puritate si lipsa aspectului de radio comercial.As indrazni sa zic ca este perfect...keep listening to it,enjoy!

Zinoviev si critica Occidentului

2009-02-21T20:11:00.001+02:00

CAND un scriitor critica Occidentul cum e cazul lui Zinoviev in cartea Occidentul.Fenomenul Occidentalismului cel dintai gand care iti vin in minte e ca autorul fie are ceva personal de impartit cu sistemul occidental ,fie este purtatorul inconstient al unei ranchiuni ideologice.Lucrul pare cu atat mai indreptatit cu cat Zinoviev,intellectual rus de formatie filozofica este unul din rarii autori care mai pot astazi sa gandeasca dialectic. Iar ironia sortie face ca imbinarea, in fiinta aceluiasi om a acestor doua trasaturi sange rus si dialectica sa aiba darul de a incrunta sprancenele mai fiecaruia dintre intelectualii occidentali.

Zinoviev nu numai ca nu se sfieste sa inoate impotriva curentului ,adica sa gandeasca dialectic dar pe deasupra o face intr-un mod care il scuteste de banuiala ca ar servi unei cauze personale sau unei ideologii puse celei occidentale.In plus cand un om este expluzat din URSS la varsta de 56 de ani ,fiind silit sa petreaca vreo 20 de ani in tarile occidentale si reusind abia la varsta de 75 de ani sa se intoarca in tara lui natala,Rusia si asta dupa ce a publicat in Apus in mai toate limbile peste 30 de titluri ,pe un asemenea om nu mai ai putinta de a-l privi ca pe un intelectual pravoslavanic muncit de un resentiment incurabil fata de occidentali.

Pentru Zinoviev Occidentul este un mare si redutabil organism social ascultand de legile necrutatoare ale supravietuirii,este atat de puternic incat in clipa de fata nimic nu pare sa poata sa ii tina piept.Pe scurt,Occidentul duce lipsa de concurenti pe potriva lui,ajungand sa fara voie sa concureze de unul singur pe harta lumii.Ce poate fi mai trist decat tristetea luptatorului caruia ii lipseste un adversar pe masura? Este drept,pentru o bucata de timp s-a crezut ca ivirea comunismului va pune in fata Occidentului acea contraparte indeajuns de puternica pentru a-i putea tine in cumpana exapansiunea mondiala.Dar credinta aceasta s-a spulberat odata cu prabusirea a Goliatului sovietic,si din acea clipa nici un alt sistem de organizare umana nu a mai putut sa-i opuna ceva cat de cat consistent Occidentului.

NUMAI ca,spune dialecticianul Zinoviez, victoria aceasta,oricat de uluitoare ar fi, isi are reversul ei obligatoriu,caci parca sub imperiul unor legi implacabile ,Occidentul a inceput sa imprumute tot mai mult chipul adversarului. Lipsiti de un dusman din afara,occidentalii s-au lasat coplesiti de chiar acele plagi sociale pe care le criticasera atat de mult in tabara comunismului.

Cateva exemple vor arunca o lumina lamuritoare in aceasta privinta.Mai intai,birocratia comunista .Ea a fost mereu aratata cu degetul ca intruchipare a sclerozei sociale de care suferea organismul societatii comuniste.Numai ca astazi,in ciuda efortului de limitare a fenomenului birocratic ,eficienta celulelor de productie este sufocata de proliferarea sectorului administrativ.E un paradox ca pe masura ce productivitatea unui domeniu creste ,numarul celor angajati in acel domeniu sa scada tot mai mult,in vreme ce ,culmea , numarul persoanelor neproductive din acelasi domeniu sa fie din ce in ce mai mare

In al doilea rand,statul.Una din plagile arhicunoscute ale regimului comunist a fost interventia statului in sectorul intreprinderilor si al proprietatii private.Foarte adevarat,spune Zinoviev ,cun conditia ca acelasi lucru sa fie recunoscut astazi in in cazul sistemului occidental ,unde nu numai ca toate sectoarele vitale ale societatii-energie, educatie ,sanatate,aparare au un grad de nerentabilitate atat de acut incat ele ar pieri foarte repede daca statul nu le-ar subventiona si controla continuu dar in plus interventia financiara a statului este un fenomen pana atat de omniprezent incat ea poate fi foarte usor etichetata drept abuziva.Paradoxal este ca aceasta interventie desi e una permanenta ,pare a fi disparut cu totul.Se iveste astfel un al doilea tip de paradox :cu cat un factor de constrangere este mai dominant in viata oamenilor cu atat prezenta lui este mai estompata..Cu alte cuvinte statul nu e nicaieri si niciunde,dar nu pentru ca ar fi cu adevarat absent de peste tot ,ci fiindca el a atins un grad de difuzie.Statul este pretutindeni ,de aceea e greu sa-l identifici.

CEVA asemanator se intampla cu banii.Ei au ajuns sa fie atat de importanti in viata noastra incat aproape au disparut din buzunarele noastre.Azi manevram cifre, carduri, conturi,chitante,intr-un cuvant simboluri,dar banii ,banii aceia cazand din podul palmei sub chipul ademenitor al monezilor sau bancnotelor mai mult sau mai putin calpe,banii aceia au inceput sa dispara.Si pentru ca au incetat sa mai fie o prezenta fizica ,banii au devenit in viata fiecaruia dintre noi o prezenta insuportabil de coercitiva.Nu-i mai vedem dar ne supunem lo,numai ca ne supunem lor ca sub apasarea unui duh nevazut plutind parca peste capetele noastre.

In al treilea rand piata.stim cu totii ca sistemul comunist a insemnat lipsa unei piete libere ,adica a unei piete in cuprinsul careia legea cererii si a ofertei sa fi fost in deplina vigoare. De aici se subintelege ca in societatea occidentala,productia si consumul se interconditioneaza in virtutea unei relatii mutuale si armonioase in cadrul careia fiecare parte o influenteaza pe cealalta cu aceeasi intensitate.Nimic mai fals ,spune Zinoviev.In Occident ,productia nu numai ca ajunge sa influenteze cantitativ consumul dar pe deasupra ii hotaraste calitatea si continutul.Altfel spus ,oamenii sunt educati,ba mai bine spus sunt dresati psihologic sa ceara nu ceea ce vor cu adevarat sa cumpere ce ceea li se pune sub nas.Pe scurt,exista o tehnica aparte a conditionarii psihice prin care poti inculca unui om niste dorinte pe care,desi nu le-a avut niciodata,ajunge pana la urma sa le perceapa ca fiind ale lui dintotdeauna.De aceea,imaginea cetateanului occidental ca fiinte libera sa aleaga ceea ce isi doreste ,si asta dintr-o gama luxurianta de produse ce ii stau pasive si rabdatoare la indemana,imaginea aceasta este pentru Zinoviev,un cliseu ideologic.Gama luxurianta a unui produs nu inseamna de fapt existenta unor produse radical diferite,ci aparitia aceluiasi produs care este supus unor variatiuni ce nu-i pot modifica defel categoria din care face parte.Daca se da la o parte diversitatea aparenta ,dar atat de exotica , a produselor de pe piata occidentala,rezultatul va fi un numar stabil de categorii de produse care sunt cam aceleasi de la an la an, ceea ce inseamna ca,de ales ,nu poti alege categoria de produse,ci doar produsele din cadrul acelorasi categorii.Ori ,asta e totuna cu a spune ca alegerea mea este atat de limitata incat ea aduce cu marja de libertate pe care o are un perus silit a alege zi de zi intre aceleasi trei feluri de semninte.

UN alt exemplu.Cine nu stie ca societatea occidentala este o societate in care concurenta este loiala si libera,cu alte cuvinte ca cei care intra in concurenta respecta niste reguli si se straduiesc fara a cauta sa-si obstructioneze adversarii sa joace corect dupa regulile competitei libere?Comentariul lui Zinoviev este bulversant:Daca o concurenta ar fi loiala si libera ,ea ar inceta sa mai fie concurenta si s-ar preschimba intr-o frateasca muca.Adevarul crud e ca defel oamnenii nu isi sunt loiali si tocmai de aceea ei simt nevoia sa concureze,iar concurenta insemana nazuinta de a-ti anihila adversarul prin orice mijloace:coruptie,santaj,splare de bani.etc. Oamenii nu concureaza intre ei de dragul progresului general ci din dorinta de a-si strivi rivalii.Fara un asemenea mediu concurential a carui cruzime este ea insasi un factor de calire si pregatire a concurentilor.Occidentul nu ar fi putut sa ajunga ceea ce este astazi :sistemul social cel mai puternic si mai eficient din lumi.Si tot gratie eficientei organizarii sale,Occidentul se afla astazi intr-o exapansiune mondiala fara precedent.Asa cum este viata definita ca acea stare a materiei care tinde sa ia in stapanire tot spatiul pe care il are la indemana,ea neoprindu-se din expansiune decat in momentul cand pur si simplu nu mai are un alt spatiu pe care sa il poata cuceri,asa si Occidentul poate fi definit ca acel sistem social a carui tendinta este sa inrobeasca intregul areal disponobil planetei.

2009-02-05T15:01:00.003+02:00

revelion 2008
foto:eu
ianca

2009-02-04T21:02:00.004+02:00

"Cititul e pentru multi o placere. pentru altii, o corvoada. Norocul e ca in zilele noastre regizorii se mai ocupa si cu realizarea cinematografica a unor carti deja celebre. Dar e de ajuns sa vezi filmul? Iata 5 motive pentru care sa citesti cartea in loc sa vezi filmul:

1. Mai multe ore de placere: O carte nu o citesti in maxim doua ore si, ca orice relatie serioasa, are nevoie de timp pentru a deveni puternica. Sunt zile in care cunosti personajele, te imprietenesti cu ele si ajungi sa le iubesti, facandu-le loc in viata ta. Un film ramane intr-o sala de cinema si amintirile tale cu personajele se reduc in scurt timp la cateva scene atat de palpabile incat imaginatia ta nu iti va putea satura nevoia de mai mult.

2. Cartea e experienta ta: Citita de tine, iti creezi o viziune personala, imbracand lumile descoperite asa cum se pricepe mai bine imaginatia. Poti sa iubesti sau sa detesti cu drept deplin, stapan pe ceea ce intelegi. Un film expune o viziune regizorala cu care nu ai decat sa te impaci.

3. Dezvoltare: Cu siguranta orice act de cunoastere ne imbogateste personal, dar oare pe cate niveluri? Daca intr-un film dupa o carte afli subiectul, mai mult sau mai putin respectat, cartea te solicita cu totul: intelegi cu mintea, cu sufletul, privesti in perspectiva, te misti cum vrei pe axa timpului si nu esti doar plimbat, ghidat prin actiune.

4. Responsabilitate. Intr-un interviu acordat de curand ziarului "Cotidianul", scriitorul si regizorul Andrzej Zulawsky marturiseste "Cinemaul este ca si cand ai purta pantaloni scurti si ai fi un cercetas sexy. Literatura inseamna pantaloni lungi si o palarie grea." Asadar iti asumi un rol mai mare decat a fi un simplu spectator. Devii tu insuti personaj, traind in cartea aceea o multime de proiectii pe cand, in film, le iei de-a gata sau poate chiar le scapi. Depinde ce a simtit regizorul ca trebuie sa proiecteze el insusi.

5. Inspiratie si revolutie: O fraza dintr-un film te poate inspira. O fraza dintr-o carte te poate revolutiona. Revelatia nu e un eveniment, ci un proces, iar un proces cu efecte sigure nu apare in doua ore, ci se coace la focul mocnit al inconstientului tau, zile sau poate luni in sir. O carte nu e doar creatie, e si re-creatie. Cu fiecare dintre noi. Tu ce alegi?"

2009-02-03T12:53:00.000+02:00

"Omul nu este decat o trestie, cea mai slaba din natura, dar o trestie ganditoare."Blaise Pascal (1623-1662

Happy Birthday !

2009-02-02T11:48:00.004+02:00

Despre argumente...

2009-01-24T17:39:00.002+02:00

Am observat adesea o anumita greseala pe care oamenii (chiar si cei mai inteligenti si versati social) o fac in comunicarea interpersonala. Si, mai ales, in comunicarea din situatiile conflictuale, de la cele de dezacord de idei si pana la prejudiciile financiare. Este o greseala care costa mult
Cel mai adesea, relatia respectiva se rupe sau se degradeaza ireversibil, pentru ca unul dintre cei implicati se simte lezat in ceea ce are mai propriu: in identitatea lui.
Este vorba despre argumentele ad personam pe care, din exasperare si epuizarea altora, mai concrete, oamenii le folosesc pentru a ataca si a se apara. „Am o problema cu tine”, „mi-ai adus acest prejudiciu moral sau material”, „ai gresit aici si aici”. Dar pentru ca celalalt e rezistent la logica (deoarece se apara) si eludeaza faptele, cel prejudiciat ramane si el fara argumente si i se ridica tensiunea. Vede rosu, tremura, inghite in sec si ridica vocea.
Ce este mai evident e ca logica se duce pe apa sambetei si se ajunge la argumentele care tin de identitatea celuilalt. „Esti ingust la minte”, „ai probleme mintale”, „esti tare de cap”. Stilistica si retorica negativa sunt foarte bogate in orice limba (poate pentru ca, in decursul evolutiei, agresivitatea a necesitat o expresivitate crescuta
Ei bine, lucrurile ar trebui sa stea altfel in societatea de oameni civilizati careia cu onor ii apartinem. Sigur, nu e simplu, si tehnicile de comunicare nonviolenta care spun ca trebuie sa ramai la problema in cauza fara a divaga si, mai ales, fara a ajunge la lezarea celuilalt sunt in plin avant (pe alte meleaguri, din pacate!). Morala e Stick to the point! Pastreaza vocea joasa si repeta-ti punctul de vedere cu sange rece pana cand celalalt e dispus sa auda. Nu intra deloc pe terenul identitatii, pentru ca este minat

Marea Neagra

2009-01-24T17:03:00.002+02:00

foto:eu
marea neagra -2006

Amintiri

2008-12-29T23:48:00.002+02:00

Meet ALEX !!! my dear cousine,a real best friend although she is away ...X.O.X.O!!

Malena

2008-10-17T21:26:00.003+03:00

Malena este, după cum îl defineşte autorul, filmul a două maturizări. Maturizarea frumoasei femei măritate cu un bărbat mort în război, care e împinsă de mentalităţile concitadinilor să devină prostituată, şi maturizarea eroului narator, băiatul de 13 ani care îşi leagă fanteziile vîrstei de persoana acestei femei intangibile, a cărei umbră devine.

Ce e frumos în filmul realizat după povestirea lui Luciano Vincenzoni e că toate tristele peripeţii ale femeii sunt văzute de noi prin ochii acestui puşti care a fost la prea multe filme . Puşti care şi-o imaginează pe Malena în chip de Jane (el fiind Tarzan), de împărăteasă romană (el, gladiatorul), de victimă a atacurilor diligenţelor din Vestul Sălbatic. Prin intermediul copilului, spectatorul devine şi el un hăitaş al Malenei, privind-o printr-o crăpătură în casă, urmărind-o prin oraş, aflînd astfel adevărul despre această femeie pusă la zid de nişte bărbaţi comunitari jegoşi şi de nişte femei comunitare invidioase. Care sunt, de fapt, oameni ca oricare alţii
Maturizarea lui Renato, pecetluită cu vizita la bordel, de mînă cu tatăl său, pare că îi deschide acestuia poarta spre viaţă. În următoarea secvenţă, Malena este bătută de caţele oraşului şi alungată. Greu de înţeles, faptul că Renato nu-i sare în ajutor poate da indicii asupra laşităţii sexului tare în a cărui castă puştiul tocmai intrase. Dar Renato îşi părăseşte pentru o singură dată anonimatul şi o ajută pe femeie să-şi reîntîlnească soţul, care nu murise pe front şi care se întorsese după război acasă. Reunit undeva în afara oraşului, cuplul, de acum sărăcit, se reîntoarce, parcă nu pentru a regăsi viaţa de altădată, ci pentru a înfrunta spurcata gură a lumii. Foarte frumos filmat, într-o lumină galbenă care îngălbeneşte nostalgic şi marea (ca o fotografie învechită), filmul lui Tornatore se închide calm, după ce a narat bine o poveste în mai mulţi timpi, cu vocea din off a eroului ajuns acum om mare, care pe un ton uşor melodramatic spune că, deşi a iubit mai multe femei şi nu le-a ţinut minte, pe Malena nu a putut să şi-o scoată din cap. Dar filmul nu e melodramatic, poate şi pentru că viaţa eroinei, atît cît e surprinsă, nu e deloc edulcorată.
Adevăratul personaj pare însă să fie personajul colectiv, opinia publică gata să se sesizeze şi să apere moravurile. Tot oraşul alcătuieşte acest pestriţ personaj colectiv şi operatorul îi urmăreşte pe oameni prin piaţă, comentînd fiecare eveniment, bîrfind-o pe eroină într-un dialog perpetuu, tot mai acid. Acest personaj colectiv hotărăşte de fapt soarta Malenei, devenind răspunzător pentru căderea ei.
Prin Renato, regizorul critică bigotismul, ignoranţa şi răutatea care dintotdeauna sunt acumulate într-o colectivitate, dar tot prin Renato, prin impasibilitatea lui într-un moment crucial, umorile opiniei publice devin un dat.
Să nu uităm că evenimentele au loc din timpul războiului şi pînă la terminarea lui, cînd oamenii trec de la adoraţia faţă de Mussolini la recunoştinţa faţă de americanii eliberatori.
MALENA este o fabula emotionanta despre puterea imaginatiei si pericolele maturizarii. Tornatore vorbeste despre adolescenta - despre frumusete, sexualitate, razbunare, nebunia razboiului si dorinta de romantism care deschid ochii unui copil catre intelegerea dragostei si responsabilitatii.

Oul Dogmatic...by Ion Barbu

2008-08-29T16:20:00.003+03:00

,,E dat acestui trist norod
Si oul sterp ca de mâncare,
Dar viul ou, la vârf cu plod,
Făcut e să-l privim la soare !

Cum lumea veche, în clestar,
Înoată, în subtire var,
Nevinovatul, noul ou,
Palat de nuntă si cavou

Din trei atlazuri e culcusul
În care doarme nins albusul
Atât de gales, de închis,
Cu trupul drag surpat în vis.

Dar plodul ?
De foarte sus
Din polul plus
De unde glodul
Pământurilor n-a ajuns
Acordă lin
Si masculin
Albusului în hialin :
Sărutul plin.

Om uitător, ireversibil,
Vezi Duhul Sfânt făcut sensibil?
Precum atunci, si azi -- întocma :
Mărunte lumi păstrează dogma

Să vezi la bolti pe Sfântul Duh
Veghind vii ape fără stuh,
Acest ou -- simbol ti-l aduc,
Om sters, uituc.

Nu oul rosu.
Om fără sat si om nerod,
Un ou cu plod
Îti vreau plocon, acum de Paste :
Îl urcă -- în soare si cunoaste !

Si mai ales te înfioară
De acel galben icusar,
Ceasornic fără minutar
Ce singur scrie când să moară
Si ou si lume.
Te-înfioară
De ceasul, galben necesar...
A mortii frunte -- acolo-i toată.
În gălbenus,
Să roadă spornicul albus,
Durata-înscrie-în noi o roată.
Întocma -- dogma.

Încă o dată :
E Oul celui sterp la fel,
Dar nu-l sorbi.
Curmi nuntă-în el.
Si nici la closcă să nu-l pui !
Îl lasă -- în pacea -- întâie-a lui

Că vinovat e tot făcutul,
Si sfânt, doar nunta, începutul.''

Facand trecerea intre viata si moarte, oul poarta in sine germenele vietii,vesnic inceput si in acelasi timp “cavou” moarte simbolica, nenuntire. Ganditi-va de doua ori inainte sa mancati un ou :)

.

2008-08-29T12:01:00.002+03:00

Despre plictiseala....

2008-08-29T00:15:00.004+03:00

Ati observat ca plictiseala a devenit etalonul lumii in care traim? De pilda, ce poate fi mai descalificant pentru o carte decat sa spui despre ea ca e plicticoasa? La fel, cel mai trist lucru pe care o femeie il poate spune despre un barbat este ca o plictiseste. Un film e prost daca, incarcat fiind de timpi morti, are o desfasurare prea inceata, ca sa nu plictiseasca spectatorii. Iar exemplele pot continua multa vreme. Plictiseala a devenit principala categorie estetica a modernitatii. Cu ea masuram frumusetea fiintelor care ne inconjoara, dar si serbezimea lor.

Farmecul unui om il judecam dupa usurinta cu care ne ajuta sa scapam de plictiseala, cum si valoarea unei piese de teatru o judecam dupa verva cu care actorii stiu sa ne tina treaza atentia. In caz contrar, senzatia de monotonie fada si previzibila ne da de inteles ca avem de-a face cu ceva cenusiu si desart. Intr-un fel, plictiseala a ajuns sa fie mai rea decat boala, decat necazurile sau decat corvezile inerente vietii acesteia. Ele, cel putin, te irita sau te enerveaza. Plictiseala, nici atat. Si atunci nu poti sa nu te intrebi de ce se intampla asa? Raspunsul direct si sincer este: fiindca suntem mediocri. Fiindca ni s-a urat cu binele, si asta deoarece binele e intotdeauna tern, previzibil si banal. De lucrul acesta iti dai seama facand o constatare simpla: suferinzii si fanaticii nu se plictisesc niciodata. Primii, fiindca au o durere care le absoarbe atentia si le mobilizeaza energia; ceilalalti, fiindca au o cauza spre care isi atintesc mereu ochii.

Mereu sunt preocupati de ceva: unii de suferinta de care vor sa scape, altii de scopul pe care vor sa-l atinga. Concluzia? Plictiseala este consecinta unui deficit de atentie sau urmarea unei caderi sentimentale. Un om plictisit e apatic, blazat si distrat. Nu se poate concentra prea mult asupra nici unui lucru, deoarece nimic nu-i mai poate starni curiozitatea. A atins acel prag de tocire a sensibilitatii dincolo de care viata nu-i mai poate oferi surprize.Sa fie acesta stadiul in care am ajuns cu totii? Ne plictisim de moarte deoarece am epuizat mijloacele prin care puteam pana acum sa ne dobandim satisfactia. Suntem uzati si obositi in putinta de a ne mai simti atrasi de ceva. Remediul...?

Despre conversatie....

2008-08-29T00:02:00.004+03:00

Este miraculos faptul ca astazi avem atatea mijloace de comunicare si intelegem atat de putin...

Masculul....{barbatul fatal}

2008-08-28T20:48:00.005+03:00

In gura unui barbat ,epitetul "femeie"rasuna ca o insulta;pe cand barbatul nu se rusineaza de propria lui animalitate,ci dimpotriva ,e chiar mandru atunci cand despre el se spune:"E MASCUL!!!"

Dupa parerea mea este o greseala sa confunzi barbatul fatal cu un mascarici.Nu este un prost.Cel mai adesea este un barbat despre care nu poti afirma ca nu are pic de minte.Este,desigur,intotdeauna plin de sine si in general,desi nu intotdeauna, chipes.Si aici nu vorbim de barbatul sentimental,intelept ,dragut ce te alinta si nici de tanarul domn slab de inger cu obraji rozalii ce canta precum un tenor.Nici pe departe!Barbatul fatal asa cum cred eu, este adesea barbatul care isi face treaba in lume si o face bine.Cel mai adesea este un om de caracter din care razbate o ciudata,o enervanta doza de vanitate,care orbeste in asa fel incat nu putem sa ii vedem valoarea intriseca,din cauza exteriorului prea sigur de sine.

Femeile sunt extreme,sunt fie mai bune,fie mai rele decat barbatii.Ei stiu ca femeile constituie un adversar prea puternic pentru ei si prin urmare le aleg pe cele mai slabe sau ignorante.Daca n-ar gandi asa,nu s-ar putea teme niciodata ca femeile or sa stie la fel de mult ca ei

{to be continued...}

21 g de suflet by Nichita Stanescu

2008-08-27T12:45:00.004+03:00

"Cercetatorul suedez,medicul Nills Jakobbson ,a avut recent lugubra idee de a cantari o serie de muribunzi in momentul fatal.El a constatat pe macabrele indicatoare ale cantarului sau ,ca indiferent de sex sau varsta,trupul uman pierde 21 de grame in clipa mortii.In conferinta de presa Nills Jakobbson a declarat ca asceasta pare sa fie greutatea sufletului...

Va sa zica 21 de g...."

(Inceputul unui eseu ramas neterminat...)

dor...

2008-08-26T23:50:00.002+03:00

2008-08-21T15:22:00.000+03:00

HOME

2008-08-20T22:10:00.004+03:00

"REBRANDING BRAILA "

Am ales pentru inceput o poza care infatiseaza unul dintre simbolurile importante ale orasului Braila....nu ma simt inca foarte legata de acest oras,dar stiu ca prin progres,poate deveni unul dintre cele mai frumoase orase din tara..."Rebranding Braila "people ....good luck