sâmbătă, ianuarie 24, 2009

Despre argumente...

Am observat adesea o anumita greseala pe care oamenii (chiar si cei mai inteligenti si versati social) o fac in comunicarea interpersonala. Si, mai ales, in comunicarea din situatiile conflictuale, de la cele de dezacord de idei si pana la prejudiciile financiare. Este o greseala care costa mult
Cel mai adesea, relatia respectiva se rupe sau se degradeaza ireversibil, pentru ca unul dintre cei implicati se simte lezat in ceea ce are mai propriu: in identitatea lui.
Este vorba despre argumentele ad personam pe care, din exasperare si epuizarea altora, mai concrete, oamenii le folosesc pentru a ataca si a se apara. „Am o problema cu tine”, „mi-ai adus acest prejudiciu moral sau material”, „ai gresit aici si aici”. Dar pentru ca celalalt e rezistent la logica (deoarece se apara) si eludeaza faptele, cel prejudiciat ramane si el fara argumente si i se ridica tensiunea. Vede rosu, tremura, inghite in sec si ridica vocea.
Ce este mai evident e ca logica se duce pe apa sambetei si se ajunge la argumentele care tin de identitatea ce­lui­­lalt. „Esti ingust la minte”, „ai pro­bleme mintale”, „esti tare de cap”. Sti­lis­tica si retorica negativa sunt foarte bo­gate in orice limba (poate pentru ca, in decursul evo­lu­tiei, agresivitatea a ne­ce­sitat o expre­si­vi­ta­te crescuta
Ei bine, lucrurile ar trebui sa stea altfel in societatea de oameni civilizati careia cu onor ii apartinem. ­Sigur, nu e simplu, si tehnicile de comunicare nonviolenta care spun ca trebuie sa ramai la problema in cauza fara a divaga si, mai ales, fara a ajunge la lezarea celuilalt sunt in plin avant (pe alte meleaguri, din pacate!). Morala e Stick to the point! Pastreaza vocea joasa si repeta-ti punctul de vedere cu sange rece pana cand celalalt e dispus sa auda. Nu intra deloc pe terenul identitatii, pentru ca este minat

Marea Neagra

foto:eu
marea neagra -2006