CAND un scriitor critica Occidentul cum e cazul lui Zinoviev in cartea Occidentul.Fenomenul Occidentalismului cel dintai gand care iti vin in minte e ca autorul fie are ceva personal de impartit cu sistemul occidental ,fie este purtatorul inconstient al unei ranchiuni ideologice.Lucrul pare cu atat mai indreptatit cu cat Zinoviev,intellectual rus de formatie filozofica este unul din rarii autori care mai pot astazi sa gandeasca dialectic. Iar ironia sortie face ca imbinarea, in fiinta aceluiasi om a acestor doua trasaturi sange rus si dialectica sa aiba darul de a incrunta sprancenele mai fiecaruia dintre intelectualii occidentali.
Zinoviev nu numai ca nu se sfieste sa inoate impotriva curentului ,adica sa gandeasca dialectic dar pe deasupra o face intr-un mod care il scuteste de banuiala ca ar servi unei cauze personale sau unei ideologii puse celei occidentale.In plus cand un om este expluzat din URSS la varsta de 56 de ani ,fiind silit sa petreaca vreo 20 de ani in tarile occidentale si reusind abia la varsta de 75 de ani sa se intoarca in tara lui natala,Rusia si asta dupa ce a publicat in Apus in mai toate limbile peste 30 de titluri ,pe un asemenea om nu mai ai putinta de a-l privi ca pe un intelectual pravoslavanic muncit de un resentiment incurabil fata de occidentali.
Pentru Zinoviev Occidentul este un mare si redutabil organism social ascultand de legile necrutatoare ale supravietuirii,este atat de puternic incat in clipa de fata nimic nu pare sa poata sa ii tina piept.Pe scurt,Occidentul duce lipsa de concurenti pe potriva lui,ajungand sa fara voie sa concureze de unul singur pe harta lumii.Ce poate fi mai trist decat tristetea luptatorului caruia ii lipseste un adversar pe masura? Este drept,pentru o bucata de timp s-a crezut ca ivirea comunismului va pune in fata Occidentului acea contraparte indeajuns de puternica pentru a-i putea tine in cumpana exapansiunea mondiala.Dar credinta aceasta s-a spulberat odata cu prabusirea a Goliatului sovietic,si din acea clipa nici un alt sistem de organizare umana nu a mai putut sa-i opuna ceva cat de cat consistent Occidentului.
NUMAI ca,spune dialecticianul Zinoviez, victoria aceasta,oricat de uluitoare ar fi, isi are reversul ei obligatoriu,caci parca sub imperiul unor legi implacabile ,Occidentul a inceput sa imprumute tot mai mult chipul adversarului. Lipsiti de un dusman din afara,occidentalii s-au lasat coplesiti de chiar acele plagi sociale pe care le criticasera atat de mult in tabara comunismului.
Cateva exemple vor arunca o lumina lamuritoare in aceasta privinta.Mai intai,birocratia comunista .Ea a fost mereu aratata cu degetul ca intruchipare a sclerozei sociale de care suferea organismul societatii comuniste.Numai ca astazi,in ciuda efortului de limitare a fenomenului birocratic ,eficienta celulelor de productie este sufocata de proliferarea sectorului administrativ.E un paradox ca pe masura ce productivitatea unui domeniu creste ,numarul celor angajati in acel domeniu sa scada tot mai mult,in vreme ce ,culmea , numarul persoanelor neproductive din acelasi domeniu sa fie din ce in ce mai mare
In al doilea rand,statul.Una din plagile arhicunoscute ale regimului comunist a fost interventia statului in sectorul intreprinderilor si al proprietatii private.Foarte adevarat,spune Zinoviev ,cun conditia ca acelasi lucru sa fie recunoscut astazi in in cazul sistemului occidental ,unde nu numai ca toate sectoarele vitale ale societatii-energie, educatie ,sanatate,aparare au un grad de nerentabilitate atat de acut incat ele ar pieri foarte repede daca statul nu le-ar subventiona si controla continuu dar in plus interventia financiara a statului este un fenomen pana atat de omniprezent incat ea poate fi foarte usor etichetata drept abuziva.Paradoxal este ca aceasta interventie desi e una permanenta ,pare a fi disparut cu totul.Se iveste astfel un al doilea tip de paradox :cu cat un factor de constrangere este mai dominant in viata oamenilor cu atat prezenta lui este mai estompata..Cu alte cuvinte statul nu e nicaieri si niciunde,dar nu pentru ca ar fi cu adevarat absent de peste tot ,ci fiindca el a atins un grad de difuzie.Statul este pretutindeni ,de aceea e greu sa-l identifici.
CEVA asemanator se intampla cu banii.Ei au ajuns sa fie atat de importanti in viata noastra incat aproape au disparut din buzunarele noastre.Azi manevram cifre, carduri, conturi,chitante,intr-un cuvant simboluri,dar banii ,banii aceia cazand din podul palmei sub chipul ademenitor al monezilor sau bancnotelor mai mult sau mai putin calpe,banii aceia au inceput sa dispara.Si pentru ca au incetat sa mai fie o prezenta fizica ,banii au devenit in viata fiecaruia dintre noi o prezenta insuportabil de coercitiva.Nu-i mai vedem dar ne supunem lo,numai ca ne supunem lor ca sub apasarea unui duh nevazut plutind parca peste capetele noastre.
In al treilea rand piata.stim cu totii ca sistemul comunist a insemnat lipsa unei piete libere ,adica a unei piete in cuprinsul careia legea cererii si a ofertei sa fi fost in deplina vigoare. De aici se subintelege ca in societatea occidentala,productia si consumul se interconditioneaza in virtutea unei relatii mutuale si armonioase in cadrul careia fiecare parte o influenteaza pe cealalta cu aceeasi intensitate.Nimic mai fals ,spune Zinoviev.In Occident ,productia nu numai ca ajunge sa influenteze cantitativ consumul dar pe deasupra ii hotaraste calitatea si continutul.Altfel spus ,oamenii sunt educati,ba mai bine spus sunt dresati psihologic sa ceara nu ceea ce vor cu adevarat sa cumpere ce ceea li se pune sub nas.Pe scurt,exista o tehnica aparte a conditionarii psihice prin care poti inculca unui om niste dorinte pe care,desi nu le-a avut niciodata,ajunge pana la urma sa le perceapa ca fiind ale lui dintotdeauna.De aceea,imaginea cetateanului occidental ca fiinte libera sa aleaga ceea ce isi doreste ,si asta dintr-o gama luxurianta de produse ce ii stau pasive si rabdatoare la indemana,imaginea aceasta este pentru Zinoviev,un cliseu ideologic.Gama luxurianta a unui produs nu inseamna de fapt existenta unor produse radical diferite,ci aparitia aceluiasi produs care este supus unor variatiuni ce nu-i pot modifica defel categoria din care face parte.Daca se da la o parte diversitatea aparenta ,dar atat de exotica , a produselor de pe piata occidentala,rezultatul va fi un numar stabil de categorii de produse care sunt cam aceleasi de la an la an, ceea ce inseamna ca,de ales ,nu poti alege categoria de produse,ci doar produsele din cadrul acelorasi categorii.Ori ,asta e totuna cu a spune ca alegerea mea este atat de limitata incat ea aduce cu marja de libertate pe care o are un perus silit a alege zi de zi intre aceleasi trei feluri de semninte.
UN alt exemplu.Cine nu stie ca societatea occidentala este o societate in care concurenta este loiala si libera,cu alte cuvinte ca cei care intra in concurenta respecta niste reguli si se straduiesc fara a cauta sa-si obstructioneze adversarii sa joace corect dupa regulile competitei libere?Comentariul lui Zinoviev este bulversant:Daca o concurenta ar fi loiala si libera ,ea ar inceta sa mai fie concurenta si s-ar preschimba intr-o frateasca muca.Adevarul crud e ca defel oamnenii nu isi sunt loiali si tocmai de aceea ei simt nevoia sa concureze,iar concurenta insemana nazuinta de a-ti anihila adversarul prin orice mijloace:coruptie,santaj,splare de bani.etc. Oamenii nu concureaza intre ei de dragul progresului general ci din dorinta de a-si strivi rivalii.Fara un asemenea mediu concurential a carui cruzime este ea insasi un factor de calire si pregatire a concurentilor.Occidentul nu ar fi putut sa ajunga ceea ce este astazi :sistemul social cel mai puternic si mai eficient din lumi.Si tot gratie eficientei organizarii sale,Occidentul se afla astazi intr-o exapansiune mondiala fara precedent.Asa cum este viata definita ca acea stare a materiei care tinde sa ia in stapanire tot spatiul pe care il are la indemana,ea neoprindu-se din expansiune decat in momentul cand pur si simplu nu mai are un alt spatiu pe care sa il poata cuceri,asa si Occidentul poate fi definit ca acel sistem social a carui tendinta este sa inrobeasca intregul areal disponobil planetei.
